Cu o saptamana inainte de data limita te simti confident, sigur pe tine pana la cer, totul o sa iasa perfect si-o sa-ti ramana timp si de-un episod, doua, hai trei din anime-ul ala genial care tot sta singuratic la downloads. Iti vezi de maruntisurile tale, rezolvi toate asa zisele urgente pe saptamana aia, mai iti faci curaj sa prepari un set de clatite cu tigaia aia dubioasa(dar a naibii de eficienta) intr-o zi, mai vreo 20 de pagini dintr-o carte, mai un pui de somn.
Apoi soseste.
Ultima zi. Si tu n-ai facut absolut nimic.
Ce-i drept, te-ai gandit la asta toata saptamana, n-ai cum sa negi. A plutit deasupra ta cam ca un shinogami (Death Note careva?). Argh.
Bun. Mai e o zi, timp berechet sa-ti faci un plan de idei si sa te apuci de treaba. Impulsul ala care sa-ti faca intreg corpul sa pulseze de energie ca un iepuras turbo n-a venit inca, dar nu disperi, asta-i din cauza ca n-ai mancat. Exact, asta e problema. Iti trebuie un sandwich ceva.. Sau mai bine, niste spaghete. Mai intai te speli pe maini totusi.*Trece ora* Yey, gata. Munca time. Cauti niste pixuri si creioane, o rigla acolo, le gasesti le pui pe masa. Ce aiurea iti simti dintii, nu? E cazul sa te speli pe dinti. *Trece jumatea de ora* Ok, partea cu pasta de dinti in forma de smiley pe obraz si interpretarea amatoriceasca de Jackal and Hyde poate a fost putin cam mult.Toate ca toate, acum e timpul pentru truda si transpiratie si satisfactie personala si etc. Foi albe, foi albe... le iei pana la urma pe cele de la imprimanta, ca doar noah, ele s-au oferit.
Meditezi cateva clipe cu gandul la burta unei figure Buddah, apoi la burta unui middle-age bald guy, te schimonosesti putin, apoi la liposuctie, apoi la anorexice, pana cand realizezi ca au mai trecut 5 minute si tu ai ajuns cu gandul undeva in domeniul sezonului doi din “The 4400” si de ce naiba tot iti aminteste de “King Hospital”. Iti tragi cateva palme(cu mila) sa te trezesti din visare. Si iata ca imposibilul s-a realizat si dupa numeroase stersaturi, x-ulete pe foaie si schimbari de abordare ale subiectului ai facut ceva-ceva acolo. In sinea ta stii ca poti face proiectul mult mai stralucit. Asa de stralucit incat sa-l orbeasca odata pentru totdeauna pe profesorul acela cu o privire atat de inexpresiva ca ai impresia ca-si da toata silinta sa priveasca fix prin tine.
Dar iti spui ca nu. Totul se uita, nimic nu e apreciat asa cum merita si si ai spera sa fie, so why bother. Aduni foile imprastiate prin camera, de pe birou, de pe pat, de pe tavan si le pui din nou pe tavan, sa te verifici de greseli. Te duci putin mai aproape fiindca nu vezi ce scrie si, stand ghemuit langa lustra, ai o revelatie dureroasa ce o imparti cu tovarasul urs mov care bea o bere langa tine. Iar ai adormit cu capul pe birou..
Te freci enervat cu pumnii la ochi, dupa care scrii si scrii, abtinandu-te sa nu urli, pana termini cel mai bun proiect al tau pe anul acela.
Daca te recunosti macar in jumatate din ce am scris mai sus, esti genul care stie ca poate, si culmea, chiar poate, dar duce lipsa de vointa mare parte din timp. You’re a witty slouch, mate, chestia e sa stii cat sa te intinzi si cand.
Alas.. eu sunt fix la fel. Si doare, si doare, si doaaare..
