Nonsensurile mele si-ale tale

Cheese. Cheeese. Am vrut ca primul cuvant din junele meu blog de teen sa fie cat mai cheesy posibil si am ales. There’s nothing cheesier than flowers and candy, exept cheese. Ehe.

De ce? Pentru ca la asta s-ar astepta toti si le dau ce vor ei, the people, sa citeasca. Acum o sa scriu foarte mult despre absolut nimic si o sa-mi rezum existenta in cateva propozitii ce se vor intelectuale si profunde, sa fiu pe placul lor. Cu ce bad boy pe motocicleta sau pustan puber mi-am inceput eu viata sexuala sau planuiesc sa mi-o incep, pe care din parinti il invinuiesc pentru gene proaste si lipsa de afectiune si care ar fi moartea mea ideala. Or sa fie printre primele subiecte abordate. Iar ei toti or sa zambeasca in sinea lor si-o sa clatine capul mormaind un “Vai de generatia asta” scurt in timp ce schimba melodia din Winamp. Poate asta voi scrie, poate nu. Cine ma preseaza sau ma obliga?. Apoi.. E al naibii de greu sa enumar atatea carti care nu le-am citit niciodata. Si sa aflu numele albumelor care nu le-am ascultat, dar care stiu ca le-au ascultat ei si nu e acceptabil ca eu sa n-am habar si totusi sa fiu in rand cu dansii. E greeeu si migalos sa googlesc toate lucrurile astea ca ei sa ma placa si sa ma adauge la feeds ‘din pura curiozitate’. Ei ma deprima.. Cred ca ei ne deprima pe toti. Cei ce ne judeca. Le-as taia internetul. Sincer.

Dar hei, e in regula, calmeaza-te.. Nu vorbeam despre tine. Tu esti fiinta mea, nu am cuvinte care sa te cuprinda. Nu sunt ironica si Nu incerc sa fiu amuzanta in vreun fel (nu acum, ma pastrez pentru viitoarele cocktail parties, festivaluri de bere, majorate, public speakings si diverse alte evenimente sociale). Vreau sa cred ca tu esti altfel decat ei si ca intelegi macar putin.


Primul entry trebuie mereu sa fie catchy. Fie, o sa ma conformez, incerc pe cat posibil in imaginea krissului sa-l fac catchy. Dar pot sa-l fac abstract? Pleaaase, with sugar lumps on top? Il fac abstract. De ce sa incep cu durerea mea de spate de ieri si cu linistea ingrijoratoare de pe aleea aia din seara aceea, stiu eu care, cand pot sa incep cu ceva frumos care o sa-ti placa si tie? E timp si spatiu destul.


Fiecare persoana cu blog isi adora cititorii pe ascuns sau pe fata; Ei sunt cei ce le ofera elixirul acela dulce al feedbackului. Mierea e amara si parca inutila pe langa elixirul acela divin; fiecare comment fiind ca un sarut grabit. Incercam sa-l intelegem initial pentru ca asa ne e firea, analizam pana si stickerul in chineza de pe o pereche de sosete noi for crying out loud, dar apoi incepem sa-l apreciem ca gest in sine. The warm fuzzy feeling in our chests devine inevitabil. Ne gandim: “Pentru un moment in timp o alta persoana a gandit gandul meu si mi-a simtit dorintele si aspiratiile. E un miracol al lumii moderne. Asta si bomboanele cu lichior inauntru. I still don’t get how they do that, man..” Cand mesajul care vrem sa-l transmitem e primit, placerea e inimaginabila. Aproape doare, dar o savuram ca atare.

Unde vroiam eu sa ajung, unde, unde, unde... Ah. E chiar foarte simplu. Tu esti Lumea. Cea mai mare fantezie a mea este ca tu sa citesti randul asta si sa te gandesti la cuvintele astea si la 5 minute dupa ce mi-ai inchis pagina. Nu stiu de ce, imi trebuie un motiv? Senzatia, thrillul, gadilarea de ego. Ma intreb daca simti mana mea pe obrazul tau acum, multumindu-ti si zambindu-ti. Hmz. Tu, fiinta mea, esti cea care nu judeca. Citeste , accepta si poate lasa in casuta pentru comentarii un gand d-al tau.

Si eu, ca si tine, sunt un biped consumator de Cola rece vara, cand te ustura ochii de la soare, si sorbitor de ceaiuri aromate dimineata, iarna , cand vorbesti putin pe nas si-ti simti capul mai greoi. Simt ca si tine cand perna devine prea tare, si dorm ca si tine, sangerez, visez, stranut, sacrific, pretuiesc, arunc, plang si ma plictisesc ca si tine si totusi tu esti Lumea intreaga si eu sunt o persoana cu un inceput de blog. Aici e magia. Hehe. Simti ce urmeaza? Simti ironia?
Te iubesc.